La start (Foto: Ilie)In ultima saptamana dinainte de maraton nu am mai reusit deloc sa ma antrenez: am racit cobza si am avut si mult de lucru toata saptamana. Eu racesc cam o data pe an si se pare ca in ultimii ani de fiecare data a fost inainte de un maraton. In plus in noaptea dinainte de concurs nu m-am putut odihni aproape deloc pentru ca la pensiunea unde am stat mai venisera niste manelisti care au chefuit toata noaptea. Asa ca la start eram cu ochii impaienjeniti de nesomn si tuseam din 2 in 2 minute (desi am luat tone de medicamente toata saptamana raceala nu parea sa se amelioreze, din contra). Ultimul lucru de care aveam chef in momentul ala era sa alerg 42 km cu diferenta de nivel 2300m. La start se strang aproape 400 de concurenti. 270 pentru proba de cross (14 km) si restul la maraton. Se da startul in centrul satului Moieciul de Sus. Pleaca tot puhoiul pe drumul astfaltat pe Valea Popii. Fiind asa multa lume inaintez destul de incet.
(Foto: EcoMarathon)
Urmeaza 1 km de drum forestier, traversam dreapta pe un podet si ajungem in padure unde urmeaza prima urcare. Este o urcare abrupta care pe mine ma rupe. Ma depaseste foarte multa lume. Inaintez incet si respir greu. Tusea nu ma lasa sa respir normal. E groaznic sa faci efort cand esti racit. La capatul urcusului care mi s-a parut interminabil se afla primul punct de alimentare. Intreb cati km am facut. Cand aflu ca numai 5 imi vine sa abandonez. Dar totusi continuu. Iau primul gel, beau apa si plec mai departe. Urmeaza o portiune de plat si coborare. Din pacate nici aici nu mi se regleaza respiratia. Fiind insa la vale alerg cat pot. Dar si la vale tusea ma franeaza. Peisajul insa e foarte fain. Pasuni intinse cu iarba verde.
(Foto: Pavel Laurentiu)
In fata se vede Piatra Craiului cu creasta inca zapezita. Imi vine sa ma arunc in iarba si sa dorm la soare. Ajung la al doilea punct de alimentare si primul punct de control. Ma hidratez din nou, mananc un sfert de portocala si plec pe portiunea de drum comunal asfaltat, coborand apoi pe o ulita ingusta printre casele satenilor. Pe portiunea asta incep sa ma simt mai bine si sa alerg intr-un timp mai alert. Urmeaza o coborare abrupta pe o poteca in zig-zag unde incerc sa cobor cat pot de repede (ma proptesc in bete si fac salturi cat mai mari). Urmatorii 300m parcurg drumul asfaltat din Moieciu de Sus pana la punctul central (startul si sosirea). Aici se incheie prima bucla a traseului (14, 2 km).
La finalul buclei 1 (Foto: Carla)
Ma uit la ceas si constat ca am scos un timp relativ bun (1.50 h). Dupa o noua hidratare si al doilea gel incep urcarea din bucla 2. Urcarea se face de-a lungul unei poteci foarte ingusta, abrupta si plina de noroi. Dupa 1,3 km si o diferenta de nivel de 240 m ajung in capatul urcusului lanaga Coltul Zilistea (1200 m). De aici urmatoarea portiune e plat de-a lungul culmii Lunga. Peisajul e din nou foarte pitoresc, cu pasuni intinse, mici stane si vaci la pascut.
(Foto: Pavel Laurentiu)
Traseul coboara apoi catre Complexul Cheile Gradistei. Aici e un nou punct de alimentare. Pornesc apoi pe cea mai urata si plictisitoare portiune din tot traseul: un drum neasfaltat, plin de praf si masini cu grataragii si manelisti, care te invaluiau intr-un nor de praf cand treceau pe langa tine. Desi incec sa alerg unele portiuni din drum, nu reusesc. E deja foarte cald si incep sa simt oboseala. Dupa 6 km oribili ajung la punctul urmator de alimentare si CP3. De aici urmeaza o coborare scurta si apoi o urcare printr-o padure de brazi unde pe poteca am intalnit o vipera si era sa calc pe ea. Cobor apoi pe o poteca pe langa cimitirul din Moieciu si ajung din nou in centru la CP4 unde inchei bucla 2 (14, 8 km). Ultima parte a maratonului mi s-a parut cea mai grea si cea mai lunga. Urmeaza o urcare pana se ajunge la Coama Lunga (o portiune relativ plata). Cobor apoi in Valea Bangaleasa, beau apa si Sponser la ultimul punct de alimentare si pornesc pe urcarea spre Gutanu, ultima urcare din concurs. Coborarea prin padure spre Moieciu mi se pare interminabila. Ma simt tot mai obosita si de la insolatie incep sa ametesc. Tot ce sper e sa nu fie o portiune lunga de alergat de asfalt. La iesirea din padure se coboara abrupt pana aproape de centru. Se vede deja linia de sosire. Dupa vreo 200 m trec in sfarsit linia de sosire. Am terminat in 6:30 h. Youuuupppiii!!!! Cu 50 minute mai bine decat la MPC, desi traseul de la Eco Marathon a fost mult mai dificil, a fost mult mai cald si eu foarte racita si obosita.
(Foto: Raluca)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu