Se afișează postările cu eticheta ~Alpinism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ~Alpinism. Afișați toate postările

Creasta Pietrei Craiului 3-5 martie 2011




Capre negre pe Creasta Sudica



Refugiul Grindul de Sus




(Foto Marlene)




(Foto Calin F.)


Opera vantului (Foto Calin F.)


(Foto Calin F.)


Refugiul Ascutit (Foto Calin F.)


Turnu


Coborare pe la Turnuri



Fagaras - Coltul Balaceni - 14 aprilie 2010

Miercuri dimineata la 4 a.m. plec din Cluj cu Adi Valean si Mihnea spre Fagaras, avand in plan muchia nord-vestica din Coltul Balaceni. Din pacate insa vremea este impotriva noastra.

Desi ajungem devreme la Complexul Sambata si ne miscam relativ rapid pana la cabana Valea Sambetei, ploaia, vantul puternic, ceata si lapovita de mai sus ne spulbera orice speranta de a intra in perete. Dupa o mica pauza la cabana Sambata incepem sa urcam catre Coltul Balaceni. Pana la cabana nu a fost zapada deloc. De aici in sus zapada e destul de multa, uda si grea, intram pana la genunchi. Pe prima dintre pantele catre perete s-a format o placa de vant, asa ca urcam legati in coarda si distantati.

(Photo by Adi V)


Vremea se strica tot mai tare. Lapovita, viscolul si rafalele puternice de vant ne dau peste cap planul de acasa. Asta este.

Ajungem la baza peretelui, bem un ceai si facem cale intoarsa caci in conditiile astea nimeni n-are chef de catarat. Ne bucuram ca in tura asta macar am fost scutiti de white-out si vedem pe unde mergem.

La cabana Valea Sambetei e primavara

Ii dam la vale si pe la sase suntem la masina. Nu ne-am realizat planul propus, dar a fost o tura faina pe munte (am umblat 10 ore, am urcat diferenta de nivel 1200 m - un mic antrenament de maraton) si un exemplu cum sa nu stai acasa nici in timpul saptamanii.



Dupa atata frig si ceata, se arata in sfarsit brandusele

Piatra Craiului 4-6 martie 2010

Domnul Dinu planificase o tura in Crai pentru parcurgerea crestei in primul week-end din martie. Anul trecut din motive de vreme proasta tura a fost anulata. Anul asta, desi prognozele nu au fost mai imbucuratoare, ne-am hoatarat totusi sa incercam. Pana la urma suntem 12 oameni. Facem doua echipe: echipa 1 condusa de Mihnea (Mihnea&Delia, Stefan, Severus, Dani, Claudiu) si echipa 2 (Dinu&Marlene, Cristi, Lusu, Serghei si eu). Echipa 1 va urca pe la Curmatura pana la Ascutit, urmand sa parcurga Creasta Nordica si in functie de conditiile meteo sa continue si pe Sudica . Planul echipei 2 este sa inceapa cu Creasta Sudica.
Joi pe la 11 jungem la Zarnesti. La Fantana lui Botorog cele doua echipe de despart. Echipa 1 porneste catre Curmatura, tinta celei de a doua echipe fiind refugiul Grind din creasta.
Pe drumul prin Prapastii vremea este primavaratica.


Traversam Cheile Pisicii, iar inainte de Poiana Vladusca vedem creasta complet invaluita in ceata. Dupa ce trecem de Table continuam putin prin padure si o luam in sus catre Grindul de jos (alt. 1620 m). Urcam apoi pe Coltii Gainii in creasta. Aici viscolul ne ia in primire. Observam ca zapada pe creasta e tare si ar fi conditii excelente pentru parcurgerea crestei. Ajungem pe varful La Om (Piscul Baciului) (2244 m)

si dupa aproximativ 200 m intram in refugiul Grind. Ne instalam si incercam sa fixam si sa etansam cat mai bine usa refugiului. Viscolul e tot mai puternic si rafalele de vant transporta zapada in refugiu prin crapatura usii. Daca vremea o tine tot asa e clar ca nu avem nicio sansa sa ne ducem planul la indeplinire.
Trimitem un SMS echipei 1, care ne anunta ca au ajuns si ei in creasta la Ascutit. Vijelia tine toata noaptea. A doua zi dimineata ne confruntam cu laitmotivul care pe mine m-a insotit iarna asta in toate turele: white-out si viscol. In conditiile date ne decidem sa stam o zi in refugiu, iar a doua zi , in functie de cum va fi vremea, sa coboram la Grindul de jos sau sa continuam pe Creasta Sudica. Pe la ora 16.00 aflam din SMS-uri ca se anunta cod galben de ninsoare. De teama ca a doua zi starea zapezii ne va ingreuna si mai mult retragerea ne hotaram sa coboram acum la Grindul de jos. Ne strangem repede rucsacii si la 17.05 parasim refugiul. Pe creasta inaintam greu. E ceata si s-a pus destul de multa zapada. Cornisele formate mascheaza linia crestei; domnul Dinu, care e in fata, face sondari cu pioletul si batul pentru a o gasi. In stanga noastra se rup mai multe cornise. Dupa ce trecem de varful La Om, descataram o mica portiune expusa si coboram pe Coltii Gainii, picior desprins catre est din varful La Om. La ora 18.15 suntem la refugiul Grindul de jos unde petrecem a doua noapte. Transmitem echipei 1 ca maine ne intalnim la Curmatura.
Urcam catre Curmatura pe triunghi rosu, prin Poieni.

Zapada proaspat ninsa e pulver si nu e deloc greu sa spargem urme, asa ca inaintam destul de rapid. Ajunsi la cabana mancam o ciorba si peste 10 minute apar Dani si Claudiu, urmand ca peste un sfert de ora sa apara si restul echipei. Este ora 15.00. Desi initial ne gandisem sa mai stam o noapte la cabana si sa coboram abia duminica, votam toti sa plecam de azi. Vremea e oricum proasta si nu mai are rost sa stam o noapte intr-o anexa neincalzita a cabanei si in galagia chefliilor care urcasera sambata la Curmatura.

Desi "capriciile Craiesei" nu ne-au ingaduit sa parcurgem creasta asa cum ne propusesem, am petrecut trei zile in acest masiv minunat.

Fagaras 26 - 27 februarie 2010

Sambata dimineata devreme plec cu Mihnea spre Sibiu unde urmeaza sa ne intalnim cu Adi Valean si sa urcam la Balea. Planul nostru este sa mergem spre Caltun, iar daca vremea ne permite sa ne cataram in Peretele Caltunului. Ajungem pe la 11.00 la Balea. Vremea nu e deloc prietenoasa. E ceata deasa si bate vantul. Mihnea si Adi urca pe skiuri catre Vaiuga. Inainte sa ajunga in sa rup o placa de vant (la baza peretilor e foarte multa zapada acumulata), se linistesc si coboara la Balea. Eu ma duc sa skiez pe pante mai domoale, dar ceata si vantul imi taie rapid tot cheful. In snow-park-ul amenajat langa Ice Hotel se desfasoara un concurs de freestyle (placa, ski, bike) organizat de Jaffar. Ma uit putin la concurs si ii astept pe Adi si Mihnea.

Dupa ce mancam ceva la Balea Lac ne indreptam catre refugiul Salvamont sa ne pregatim rucsacii pentru a doua zi.
Ne trezim inainte de sapte, bem un ceai, ducem echipamentul de care nu avem nevoie la noua baza de salvare salvamont si plecam spre Caltun. Vremea e mai favorabila comparativ cu ziua precedenta. Ceata s-a risipit si e destul de senin. Urcam in saua Doamnei, coboram apoi in dreapta pe o mica panta pe langa stanci, ajungem in Valea Pietroasa si de aici urcam in creasta pe un picior. Inainte sa ajungem in creasta ne legam in coarda.

Este inca senin, a iesit si soarele, dar bantul bate destul de tare. Pe creasta e multa zapada, ne afundam pana la genunchi. Faptul ca suntem legati in coarda si spartul urmelor prin zapada ne fac sa inaintam destul de incet (dupa parerea lui Adi extrem de incet). Se lasa din nou ceata si ne trezim intr-un white-out total. Nu vedem la doi pasi. Nu ne putem orienta deloc; habar n-avem unde suntem. Se inteteste si vantul.


Adi ne cearta ca ne-am miscat prea incet.





Stam vreo 10 minute si asteptam sa se risipeasca ceata sa vedem daca putem continua spre Caltun. Vremea nu da semne de imbunatatire asa ca facem cale intoarsa. Cand ajungem in valea Pietroasa Adi ne cearta din nou ca n-am alergat pe creasta.


Ajungem in Balea si a doua zi dimineata plecam spre Cluj. La Balea Cascada e deja primavara.

Catzarat si Ski in Retezat 11 - 14 februarie


Joi dupa masa plecam din Cluj foarte multi spre Retezat (vreo 5 masini), urmand ca vineri dupa-masa sa mai urce inca cativa. Ajungem la Carnic in jur de ora noua.
Urcarea spre Gentiana mi se pare foarte anevoiasa. Am un rucsac greu, plin cu echipament de catzarat si urc foarte incet. La Gentiana ne intampina Loli bacsi si domnul Eugen din Hunedoara.


La scurt timp dupa noi ajung Dragos, Cristina, Dan Jecan si Severus. Stabilesc cu Cristina sa ne trezim a doua zi dimineata la 6.15 si sa pornim spre Bucura II. Intentia noastra este sa cataram Creasta Vulturilor (sau cat reusim din ea). Nu reusim sa ne trezim la cat ne-am propus, dar dupa ce mancam ceva, bem un ceai, ne echipam resusim sa plecam la ora 8. Destul de tarziu.
Cand am plecat de la cabana inca nu se trezise nimeni doar Loli care ne intreaba: Numa' in doua?
Numa' in doua.
Vremea e relativ buna. Conform prognozelor asta ar fi singura zi cu vreme ok din tot weekend-ul.

Facem prima prostie. Lasam skiurile de tura la Gentiana. Incepem sa inotam prin zapada si jenepeni. In multe locuri ne afundam pana la brau. Nu sunt urme deloc si zapada e moale. Este cumplit de enervant si epuizant.


Pe multe portiuni ne taram in genunchi ca sa nu ne afundam de tot. La un moment dat ne gandim sa ne intoarcem dupa skiuri, dar ne dam seama ca am pierde si mai mult timp si nu am mai reusi sa ne cataram deloc. Dupa aproape patru ore de inotat prin zapada si spart urme in toata valea ajungem la perete. Nu ne dam seama exact unde este intrarea in traseu. Eu am facut traseul vara, dar iarna nu-i ca vara, placuta de la baza nu se vede. Apare si Claudiu pe skiuri (el a facut jumatate din timpul pe care l-am facut noi; a plecat la zece de la cabana).



Claudiu ii arata Cristinei un piton si zice: uite aici e intrarea in Creasta Vulturilor, desi Creasta efectiva e putin mai in dreapta. Cristina pleaca cap pe prima lungime. Prima lungime e un horn, pe care eu nu-mi amintesc sa-l fi catzarat in vara. Apare intre timp si Mihnea care-i striga Cristinei ca nu suntem in traseul Creasta Vulturilor.

Suntem de fapt in Hornul Negru (sau Hornul Mare). Se termina coarda. Cristina gaseste o fisura unde bate doua cuie si regrupeaza. Pornesc si eu. E faina lungimea. E un horn cu stanca, zapada si gheata. Ajung in regrupare si hotaram ce sa facem. Mai urc eu o lungime si apoi ne decidem sa rapelam. Gasesc un tanc unde regrupez.

Ajunge si Cristina, care gaseste mai sus un tanc mai bun de facut rapel. Ma lasa intai pe mine salam si apoi vine si ea in rapel pana la cuie. Din pacate coarda se agata de tanc si nu o mai putem trage. Avem noroc cu Claudiu si Stefan, care sunt in a doua lungime din 25 Octombrie si vor sa coboare si ei. Ii rugam sa traverseze putin dreapta sa ne ajute sa recuperam coarda. Ajung amandoi in regruperea amenajata de Cristina unde mai batem un cui si apoi rapelam toti patru cu semicorzile baietilor. Vremea s-a inrautatit destul de tare. A inceput sa bata vantul si sa ninga. Dupa inca o tura de inotat prin zapada si jnepeni ajungem la Gentiana destul de obosite. Aici domnul Dinu ne intampina cu ceai cald.

Sambata e ceata si ninsoare. Mergem la ski in Valea Pietrele. Seara ne adunam la povesti si o sarbatorim pe Catalina (La multi ani!!!).



Duminica mergem din nou la ski. De data asta vremea e mai buna, avem parte si de soare, insa zapada e grea, in unele zone cu crusta de gheata. Urcam pana la Lacul Pietrele. Cristina, Laci si Cristi urca putin mai sus si coboara pe rand pe o panta acoperita de gheata. O parte raman sa skieze mai sus, iar restul o luam la vale. Vremea e faina, a iesit in sfarsit soarele. Asa ca ne oprim la Bordul Tomii la plaja si poze.


Pe la doua plecam de la Gentiana spre Carnic. Majoritatea au de gand sa coboare integral pe skiuri. Eu prin padure cobor cu skiurile in spate pentru ca nu vreau sa le distrug si nici nu ma cred Joe Indianul. Cand ajung la drum ma urc pe skiuri si pana la Carnic nu ma mai opresc.



Per ansamblu a fost un weekend foarte fain, in care am skiat si am si catzarat intr-un munte drag.